Tradiții și obiceiuri românești de Crăciun

Tradițiile Crăciunului au fost îmbogățite de la an la an. Cei mici îl așteaptă an de an pe Moș Crăciun cu plete dalbe, care vine cu tolba încărcată de cadouri pentru copiii cuminți, iar cu câteva zile înainte de Crăciun se împodobește bradul cu ornamente de culoare roșie sau verde. Obiceiul bradului de Crăciun ar fi apărut în Germania, unde legenda spune că Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, venerați de păgâni. În cădere, stejarii au distrus toți copacii din prajmă, mai puțin bradul, care a devenit de atunci un simbol al acestei sărbători și este împodobit în seara de Ajun.

În România, există mai multe tradiții și obiceiuri de Crăciun, transmise din generație în generație. În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului, gospodarii se trezesc dis-de-dimineață, aprind focul în sobă și ațâță jarul cu ajutorul unui vreasc, în timp ce rostesc o urare de Crăciun:  “Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă: porcii grași și unturoși /Și oamenii sănătoși, /Vacile cu viței, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloștile cu pui, găinile cu ouă. La anul și la mulți ani!”.

Obiceiul împodobirii bradului

Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc

Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.

Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.

Obiceiul Colindatului

Colindele poarta prin veacuri cuvantul tainic al Nasterii Sfinte. Ele sunt o sinteza a spiritului creator si religios al poporului roman.

Bucuria colindului este nemarginita. De cum se lasa seara, copiii se aduna si pornesc colinda. Chiar daca ninge sau este ger de crapa pietrele, micutii se aduna in cete si pornesc pe ulitele satului ca sa vesteasca Nasterea Mantuitorului. Asa se obisnuieste de mii de ani,ca la Craciun sa se mearga cu colindul dupa un anumit ritual.Astfel bunicii isi poarta nepotii in carca si nu uita sa ia cu ei si un bat ca sa isi faca drum prin zapada si sa se apere de caini. Inainte sa plece de acasa copiii primesc traistute cusute de mana din panza in care aduna nucile, covrigii si merele.

Gazdele care isi primesc colindatorii isi deschid atat portile sufletului cat si portile caselor din care ne imbie un miros dulce de mere,colaci calzi si bomboane… precum si mirosul bradului proaspat impodobit.

Legenda lui Mos Craciun

Legenda spune că în noaptea în care a intrat în travaliu, Fecioara Maria a bătut la prima uşă ce i-a ieşit în cale, pentru a cere ajutor. I-a răspuns Crăciuniţa, soţia lui Moş Crăciun, care, ştiind de frica lui, a trimis-o în grajd şi a ajutat-o să-l aducă pe lume pe Iisus. Când a aflat ce s-a întâmplat fără ştirea lui, Moş Crăciun s-a răzbunat pe Crăciuniţa şi i-a tăiat mâinile, drept pedeapsă. Însă, Maica Domnului i le lipeşte la loc, chiar în faţa lui Crăciun, care află, cu această ocazie, cine este Fecioara Maria.

De bucurie că nevasta sa a scăpat nevătămată de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde din trunchiuri de brad un rug în curtea casei sale și încinge o horă cu toate slugile. După joc, Crăciun, care era cioban la bază, împarte sfintei familii daruri păstoresti: lapte, caș, urdă și smântână. De aici transformarea lui Moș Crăciun într-un sfânt care aduce, în ajunul nașterii lui Iisus, daruri copiilor.

Legenda Renilor lui Mos Craciun

Povestea renilor lui Moş Crăciun a început în poemul “Noaptea de dinaintea Crăciunului”, scris de Clement Clarke Moore în 1822. Poemul era cadoul de Crăciun al lui Moore pentru copiii săi. El este cel care a creat imaginea familiară a lui Moş Crăciun care zboară în sania trasă de cei opt reni. Al nouălea ren al lui Moş Crăciun, Rudolf, a apărut mult mai tîrziu, într-o carte scrisă de Robert May.

Se spune că Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula secretă a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca în Ajun, din Laponia, în jurul Pământului.

Advertisement